STATUTUL BISERICII EVANGHELICE-LUTHERANE DIN ROMÂNIA
CONSTITUŢIA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ
DENUMIRE, AUTODEFINIRE
1.§. (a) Denumirea Bisericii: Biserica Evanghelică - Lutherană din România (RELE).
(b) Biserica Evanghelică - Lutherană din România este comunitatea organizată cu scopul practicării religiei de către credincioşii evanghelici, parte a bisericii lui Isus Cristos.
2. § Învăţăturile şi slujirea Bisericii Evanghelice - Lutherane din România se bazează pe Biblie în spiritul confesiunilor ramurii lutherane a Reformei. Pe lângă Simbolurile Ecumenice ale Credintei : Crezul Apostolic, Crezul Niceno-Constantinopolitan, şi Crezul Athanasian, consideră ca fiind cele mai importante documente confesionale Confesia Augustană Neschimbată, şi Catehismul lui Martin Luther.
3.§. (a) Pe baza identităţii confesionale, Biserica Evanghelică - Lutherană din România trăieşte în comunitate de amvon şi altar cu Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană (Biserica Evanghelică Săsească din Transilvania), cu Biserica Evanghelică Lutherană din Ungaria, cu toate bisericile membre ale Federaţiei Mondiale Lutherane, respectiv cu bisericile evanghelice din alte ţări.
(b) Biserica Evanghelică – Lutherană din România trăieşte în comunitate de amvon şi de comuniune cu Biserica Reformată din România, legătură bazată pe tradiţii istorice seculare, şi cu bisericile care acceptă Concordatul de la Leuenberg.
(c) Pe baza credinţei în Isus Cristos, Biserica Evanghelică – Lutherană din România întreţine legături frăţeşti cu celelalte biserici creştine. Menţine legături ecumenice cu bisericile din România şi din străinătate, în primul rând cu bisericile aparţinând Consiliului Mondial al Bisericilor, şi cu cele aparţinând Conferinţei Bisericilor Europene.
4.§.(a) Biserica Evanghelică – Lutherană din România consideră ca misiune primită de la Isus Cristos să propovăduiască evanghelia corect şi din convingere către fiecare individ, să distribuie Sacramentele conform învăţăturilor lui Cristos, să practice faptele dragostei ca rod al credinţei învăţăturilor şi pildelor date de Domnul Isus Cristos. Fiecare membru al bisericii şi fiecare funcţionar bisericesc este responsabil pentru înfăptuirea acestora.
(b) Biserica Evanghelică – Lutherană din România consideră ca fiind sarcina sa organizarea serviciului bisericesc, munca misionară şi de diaconie organizată, educaţia în spirit evanghelic, pregătirea pentru serviciul bisericesc şi respectă libertatea practicării teologiei.
(c) Biserica Evanghelică – Lutherană din România respectă Constituţia şi Legile României. În structura ei internă, legile, ordonanţele, acţiunile administative şi disciplinare, este independentă şi de sine stătătoare, în conformitate cu spiritul Constituţiei României, şi îşi gestionează activităţile interne în mod autonom.
MEMBRII ŞI ORGANIZAŢIA BISERICII
5. §. Membru al Bisericii Evanghelice Lutherane din România este persoana de naţionalitate / vorbitoare de limba maghiară, slovacă, germană, română ş.a.m.d., care:
a. a fost botezată;
b. îşi manifestă personal apartenenţa la biserica noastră prin confirmare sau declaraţie de adeziune
c. acceptă, mărturiseşte şi se străduieşte să respecte conform posibilităţilor sale, învăţăturile bisericii.
6. §. Apartenenţa la biserică încetează prin deces, părăsirea bisericii sau prin excludere disciplinară.
7. §. (a) Apartenenţa la biserică se realizează prin apartenenţa la comunitatea parohială.
(b) Este membru al comunităţii acel membru al bisericii, care participă la viaţa confesională şi organizarea ei, prin puterea sufletească, spirituală şi materială de care dispune, şi locuieşte pe teritoriul parohiei.
(c) Membrii comunităţii parohiale îşi pot exercita dreptul de vot doar într-o singură parohie, pe teritoriul căreia, sau pe teritoriul circumscripţiei de diasporă al căreia îşi au domiciliul stabil.
8. §. (a) Membrii bisericii se organizează în parohii. Parohiile alcătuiesc protopopia, iar protopopiile, eparhia.
(b) Organizarea credincioşilor în parohii sau filiale, împărţirea circumscripţiilor de diasporă între parohii, respectiv repartizarea parohiilor în protopopii se constată de presbiteriul eparhiei.
(c) Parohiile, protopopiatele, şi eparhia, respectiv instituţiile legale înfiinţate de acestea, sunt persoane juridice, conform legii.
LIMBA DE OFICIERE
9. §. (a) În congregaţiile Bisericii Evanghelice – Lutherane din România limba de oficiere a slujbei este maghiara, slovaca, germana, respectiv româna, în funcţie de limba maternă şi de tradiţiile membrilor parohiei.
(b) Despre limba de oficiere a unei congregaţii, parohii sau comunităţi de diasporă decide adunarea generală parohială, iar la cererea comunităţii de diasporă şi pe baza referinţei prezidiului protopopial, presbiteriul eparhiei.
AUTOGUVERNAREA BISERICII
10. §. Biserica Evanghelică – Lutherană din România este organizaţie autonomă. Îşi gestionează toate treburile de sine stătător. Ea îşi alcătuieşte Canonul, legile, regulile interne.
11. §. (a) În Biserica Evanghelică – Lutherană din România guvernarea bisericii se realizează pe baza principiului sinodo – presbiterial, conform căruia, pe baza condiţiilor formulate în prezentul Canon, fiecare membru al comunităţii parohiale are dreptul de a participa la conducerea bisericii în mod direct sau prin reprezentanţii legali.
(b) În guvernarea Bisericii Evanghelice – Lutherane din România se respectă principiul parităţii, şi anume influenţa egală a elementului ecleziastic şi laic.
12. §. (a) Organul suprem de reprezentare şi administraţie, legislativ şi elector, respectiv de reglementare teologică, este Sinodul.
(b) Organul suprem de reprezentare, administraţie şi elector al parohiei şi protopopiei este Adunarea Generală.
13. §. Organul de guvernare şi cel executiv al Bisericii Evanghelice – Lutherane din România este la toate nivelele presbiteriul.
14. §. (a) Biserica Evanghelică – Lutherană din România are la toate nivelele prezidiu ales, format din funcţionari ecleziastici şi laici. La nivelul comunităţilor parohiale, preotul şi curatorul parohiei, la nivelul protopopiatului, protopopul şi curatorul protopopiatului, iar la nivelul eparhiei, episcopul şi curatorul eparhial, respectiv, suplinitorii legali ai acestora.
(b) Membrii prezidiului sunt copreşedinţii, care reprezintă cu drepturi egale în faţa autorităţilor comunitatea care i-a ales, şi organele legale ale acesteia; ei sunt competenţi a le convoca pe acestea, a le prezida pe bază de înţelegere, a semna împreună în numele acestora documentele oficiale, şi administrează toate problemele bisericii pe bază consensuală.
15. §. Oficiile de administraţie ale Bisericii Evanghelice – Lutherane din România:
a. la nivel parohial Oficiul Parohial,
b. la nivel protopopial Oficiul Protopopial,
c. la nivel eparhial Oficiul Episcopal.
16. §. Parohiile, protopopiatele şi eparhiile au dreptul de a înfiinţa şi susţine instituţii de misiune caritativă, de misiune internă şi externă sau alte instituţii cu scop religios, de învăţământ public, şi de formare a personalului propriu, casă de pensii, editură de cărţi şi reviste, ateliere multimedia, respectiv unităţi economice.
Despre funcţionarea instituţiilor şi organizaţiilor sus-amintite dispun ordinele aduse de către sinod în conformitate cu legislaţia română, şi ca atare acestea aparţin şi funcţionează sub supravegherea, conducerea şi guvernarea organizaţiei bisericeşti.
17. §. În interesul serviciului bisericesc şi al guvernării, Biserica Evanghelică – Lutherană din România organizează corpuri consultative.
18. §. Serviciul de judecată, respectiv de disciplină al Bisericii Evanghelice – Lutherane din România este îndeplinit la nivel parohial de Presbiteriu, respectiv la nivelul protopopiatelor de Comisia de Disciplină, iar la nivelul suprem, de Comisia de Disciplină Specială.
19. §. (a) La fiecare adunare generală, adunare presbiterială şi la fiecare adunare regulată de comisie este obligatoriu încheierea unui proces verbal, care trebuie să conţină neapărat: lista celor prezenţi cu drept de vot, prezidiul, secretarii, legalizatorii, respectiv propunerile şi hotărârile exprimate.
(b) Câte un exemplar al procesului verbal va fi trimis autorităţilor bisericeşti superioare.
20. §. (a) La adunările bisericeşti voinţa legal manifestată a majorităţii celor cu drept de vot este decisivă.
(b) Drept de vot şi drept de a fi ales are doar acel membru major (având 18 ani împliniţi) al bisericii, care contribuie material în mod sistematic la întreţinerea bisericii.
(c) La adunările bisericii de regulă se practică votul deschis.
(d) În probleme materiale sau principiale importante, preşedinţia poate ordona votarea nominală.
(e) În probleme de alegeri şi probleme personale, la cererea celor avizaţi sau în baza hotărârii prezidiului, cu acceptul Adunării Generale, poate ordona votul secret.
21. §. (a) Adunarea Generală sau Sinodul poate lua hotărâri valabile doar în problemele înscrise pe ordinea de zi.
(b) Hotărârea Adunării Generale, respectiv a Sinodului poate fi modificată doar de o nouă Adunare Generală sau de un nou Sinod.
(c) Hotărârile referitoare la alegeri pot fi anulate de corpul competent doar pe cale disciplinară.
22. §. (a) Hotărârile Adunării Generale, respectiv ale Sinodului intră în vigoare prin pronunţarea în adunare.
(b) Hotărârea administrativă, ordonanţa altei autorităţi bisericeşti intră în vigoare prin comunicarea hotărârii sau a dispoziţiei (pronunţare, respectiv înmânare).
(c) Rezultatul alegerilor intră în vigoare doar după împlinirea termenului de recurs de 15 zile de la pronunţarea rezultatului votului, iar în cazul declarării recursului trebuie aşteptată decizia autorităţii competente în cercetarea valabilităţii alegerii.
SERVICIUL PREOTULUI
23. §. (a) Pentru propovăduirea evangheliei şi distribuirea sfintelor taine, Isus Cristos a ordonat un serviciu separat. Conform ordinii bisericeşti, acest serviciu este efectuat de preotul cu vocaţie externă regulamentară (preotul hirotonit).
(b) Hirotonirea este dreptul şi sarcina exclusivă a episcopului.
(c) Poate fi hirotonit doar acel membru cu moralitate ireproşabilă al bisericii, care dispune de pregătire teologică corespunzătoare, după cel puţin un an de serviciu de candidatură preoţească, şi după susţinerea examenului de formare preoţească. Comisia Teologică analizează şi aptitudinea candidatului la practicare a serviciului preoţesc, şi face propuneri episcopului cu privire la hirotonirea candidatului.
(d) Candidatul dobândeşte statutul şi diploma de preot cu ocazia hirotonirii.
(e) Caracterul de vocatie al preoţilor şi dreptul administrarii Sacramentelor sunt identice, indiferent de locul angajării preoţeşti şi de competenţa guvernării bisericii.
(f) Dreptul şi sarcina specifică a preotului aflat în slujba bisericii este îndeplinirea atribuţiilor bisericeşti: propovăduirea publică a învăţăturii lui Dumnezeu, distribuirea sacramentelor, dezlegarea de păcate, binecuvântarea bisericească a căsniciilor, oficierea înmormântărilor bisericeşti şi pastoraţia credincioşilor.
24. §. În caz de nevoie, episcopul poate hirotoni pe bază de examen în funcţia de levit un membru al bisericii, adecvat, cu pregătire teologică parţială şi cu moralitate ireproşabilă, şi îl poate numi într-o funcţie de preot, în calitate de preot vicar.
25. §. În interesul clădirii comunităţii parohiale, episcopul poate împuternici pentru propovăduirea cuvântului divin şi împărtăşanie studenţi la teologie, sau la cererea parohului, laici din rândul membrilor merituoşi şi competenţi ai comunităţii, pentru efectuarea unor servicii ajutătoare în cadrul slujbelor religioase (predică şi împărtăşanie).
26. §. Episcopul exercită control asupra corectitudinii învăţămintelor oricărui serviciu pastoral şi asupra comportamentului etic al preotului, preotului candidat, levitului sau laicului împuternicit pentru a ajuta la desfăşurarea serviciilor religioase.
27.§.(a) Preotul, preotul suplinitor, preotul vicar, preotul levit, respectiv candidatul la preoţie, de obicei sunt salariaţi al bisericii.
(b) Au dreptul la locuinţă de serviciu, a cărei taxe de întreţinere pot fi suportate pe baza hotărârii presbiteriale de către biserică.
28. §. Preoţii îşi păstrează calitatea de preot şi după pensionare. La cerere, cu acordul preotului competent, pot oficia orice fel de serviciu religios.
29. §. Preotul care a ieşit din serviciul bisericesc, sau care este caterisit ca urmare a unei proceduri disciplinare, îşi pierde statutul de preot, nu are dreptul de a desfăşura activităţi preoţeşti, nu poate purta ţinuta liturgică şi nu poate folosi titlul de preot.
30. §. În cazul în care posesorul diplomei de preot nu a fost angajat bisericesc timp de cinci ani fără întrerupere, este necesară examinarea Consiliului Teologic, respectiv acordul episcopului pentru a putea sluji din nou în cadrul bisericii în calitate de preot.
FUNCŢIONARII ŞI ANGAJAŢII COMUNITĂŢII PAROHIALE
31.§.(a) Poate ocupa o funcţie bisericească doar acel membru major, cu moralitate ireproşabilă al bisericii, care corespunde condiţiilor cerute de funcţie, participă regulat la viaţa bisericii de cel puţin trei ani şi contribuie material la susţinerea bisericii.
(b) Alegerea în funcţii bisericeşti este valabilă pe o perioadă de 6 ani, exceptând cazurile pentru care Canonul specifică altfel.
(c) Realegerea este permisă.
(d) Funcţionarul, care lipseşte nemotivat de la 3 adunări consecutive ale consiliului convocate regulamentar, îşi pierde funcţia câştigată în urma alegerilor.
32.§.(a) Biserica poate avea în serviciul ei angajaţi plătiţi, de preferinţă din rândul propriilor membrii.
(b) Poate fi angajată doar acea persoană majoră, cu moralitate ireproşabilă, care corespunde condiţiilor de serviciu.
(c) Biserica pretinde angajaţilor, ca după puterile şi capacităţile lor să participe activ la viaţa comunităţii parohiale în care îşi efectuează serviciul, respectiv pe a cărei teritoriu îşi au domiciliul stabil.
33. §. Cu ocazia înregistrării, funcţionarii şi angajaţii trebuie informaţi în mod documentabil despre drepturile şi obligaţiile lor.
34. §. Fiecare funcţionar şi angajat al bisericii este răspunzător pentru pagubele cauzate bisericii, intenţionat sau din neglijenţă.
COMUNITATEA PAROHIALĂ
35. §. (a) Comunitatea parohială este comunitatea religioasă organizată legal pentru practicarea în comun a religiei de către credincioşii evanghelici – lutherani, care locuiesc pe un teritoriu determinat.
(b) Comunitatea parohială evanghelică – lutherană poate să-şi asume îngrijirea spirituală a tuturor creştinilor, care solicită acest lucru.
36.§.(a) Orice persoană botezată după ritul evanghelic – lutheran, respectiv care şi-a manifestat intenţia de aderare, şi care nu s-a mutat din localitate, sau nu şi-a manifestat intenţia de ieşire, este considerat membru al comunităţii parohiale.
(b) Sunt consideraţi membrii cu drept de vot ai comunităţii parohiale doar acei membrii botezaţi şi confirmaţi ai bisericii, care contribuie şi material, în mod regula,t la întreţinerea comunităţii parohiale.
37.§.(a) Drepturile membrilor comunităţii parohiale: pot participa la slujbe, pot beneficia de mijloacele de har ale bisericii, pot face uz de serviciile oficiale ale preotului şi ale funcţionarilor bisericii, se pot folosi de instituţiile bisericeşti, pot exercita, în cadrul dispoziţiilor legale, în vigoare, au dreptul de a alege şi de a fi alşi, după confirmare pot deveni naşi, în caz de abuzuri de ordin religios pot cere asistenţa autorităţilor bisericeşti ierarhice.
(b) Obligaţiile membrilor comunităţii parohiale: să ducă o viaţă religioasă şi morală, să participe la serviciile divine, să se folosească de mijloacele de har ale bisericii, să se îngrijească de botezarea şi educarea religioasă a copiilor lor, să promoveze, după capacitatea lor, interesele legale şi binele bisericii, să se supună normelor, prescripţiilor şi dispoziţiilor legale ale supremaţiei bisericeşti, şi să respecte conducătorii bisericii.
38. §. Oficiul administrativ al comunităţii parohiale este Oficiul Parohial.
39.§.(a) Conducătorul responsabil al Oficiului Parohial este preotul paroh, respectiv suplinitorul legal al acestuia.
PROTOPOPIATUL
40. §. Pentru organizarea şi controlarea mai bună a activităţii de misiune internă şi administraţie, pentru conducerea, administraţia, ordinea bisericii, asocierea mai multor parohii într-o autoritate superioară formează protopopiatul.
41. §. Organul suprem de reprezentare, administraţie şi elector al protopopiatului este adunarea generală a protopopiatului.
42. §. Membrii cu drept de vot ai adunării generale a protopopiatului:
a. prezidiul protopopiatului: protopopul şi prim-curatorul protopopiatului, sau reprezentanţii legali ai acestora;
b. preoţii aleşi aparţinând protopopiatului şi prim-curatorii comunităţilor parohiale, sau suplinitorii legali ai acestora;
c. reprezentanţii comunităţii parohiale, pe bază de alegeri; fiecare comunitate parohială trimite de două ori atâţia reprezentanţi, câte posturi regulate de preoţi susţine.
43.§.(a) Organul executiv şi guvernator al protopopiatului este presbiteriul protopopiatului.
(b) Membrii presbiteriului protopopiatului: toţi demnitarii protopopiatului, cu excepţia celor 2 inspectori financiari şi a celor 3 membrii ai comisiei de disciplină.
44.§.(a) Prezidiul presbiteriului protopopiatului: protopopul şi prim-curatorul protopopiatului, iar în cazul obstrucţionării lor, suplinitorii legali ai acestora.
(b) Presbiteriul protopopiatului este convocat de prezidiul protopopiatului prin scrisoare de invitaţie, care trebuie să conţină locul, data şi ordinea de zi exactă a adunării.
(c) Presbiteriul protopopiatului ţine şedinţă în general o dată pe an, dar în caz de nevoie poate fi convocat oricând.
45.§.(a) Reprezentantul şi conducătorul ecleziastic suprem al protopopiatului este protopopul.
(b) Protopopul este ales cu majoritatea simplă (jumătate + 1) a adunărilor generale ale comunităţilor parohiale, din rândul preoţilor protopopiatului, aleşi, aflaţi de cel puţin zece ani în serviciul bisericii.
46.§.(a) Curatorul protopopiatului este reprezentantul, conducătorul laic suprem al protopopiatului.
(b) Curatorul protopopiatului este ales cu majoritate simplă (jumătate + 1) de adunările generale ale comunităţilor parohiale din rândul funcţionarilor laici ai comunităţilor parohiale.
EPARHIA
47. §. Asocierea comunităţilor parohiale organizate în protopopiate, într-un for bisericesc suprem, în vederea conducerii şi administrării bisericii, alcătuieşte eparhia.
48. §. Organul suprem reprezentativ, administrativ, legislativ şi elector, respectiv de luare a deciziilor teologice este Sinodul.
49. §. Sinodul este convocat de prezidiul episcopiei: trimite fiecărui membru invitaţie în scris, cu cel puţin 3 luni înainte, specificând locul, data şi ordinea de zi exactă.
50.§.(a) Sinodul se întruneşte de regulă din trei în trei ani, în caz de nevoie poate fi convocat oricând, în caz excepţional se trimite invitaţie în scris cu o lună înainte, specificând locul, data şi tematica exactă.
(b) La cererea în scris a 1/3 dintre membrii sinodali, prezidiul este obligat să convoace Sinodul în termen de 3 luni.
51. §. Sinodul are putere de decizie:
(a) dacă a fost convocat în mod regulamentar;
(b) dacă sunt prezenţi cel puţin jumătate+1 dintre membrii cu drept de vot şi dacă fiecare protopopiat este reprezentat.
(c) alcătuirea şi funcţionarea sinodului sunt reglementate printr-un regulament intern special.
52. §. Organul suprem de guvernare şi executiv al episcopiei este presbiteriul episcopiei.
53.§.(a) Prezidiul presbiteriului episcopiei este compus din episcop şi curatorul episcopiei, iar în cazul obstrucţionării acestora, de către suplinitorii lor legali .
(b) Presbiteriul episcopiei este convocat de către prezidiu cu cel puţin 30 de zile înainte prin scrisoare de invitaţie, care trebuie să conţină data, locul şi ordinea de zi exactă a şedinţei.
(c) În general presbiteriul episcopiei se întruneşte anual, dar în caz de nevoie se poate convoca oricând.
54. §. Presbiteriul episcopiei are putere de decizie:
(a) dacă a fost convocat regulamentar;
(b) dacă sunt prezenţi cel puţin jumătate +1 dintre membrii.
55. §. Organul reprezentativ şi administrativ al eparhiei este Prezidiul.
56. §. Membrii Prezidiului: episcopul şi curatorul eparhiei.
57.§.(a) Episcopul este păstorul credincioşilor şi preoţilor epahiei, reprezentantul ecleziastic cu demnitate supremă al episcopiei în faţa organelor statului, a altor confesiuni, instituţii, organizaţii interne şi internaţionaşe, ecleziastice şi laice, respectiv conducătorul suprem al administraţiei bisericeşti şi al Oficiului Episcopal.
58.§.(a) Curatorul eparhiei este, reprezentantul şi conducătorul laic cu demnitate supremă al Bisericii Evanghelice – Lutherane din România în faţa organelor statului, instituţiilor, organizaţiilor interne şi străine, ecleziastice şi laice etc.
CONSILIUL DE CONDUCERE
59. §. Consiliul de conducere a bisericii este în primul rând organul de consiliere al episcopului, care îndeplineşte obiectele, care nu ţin de presbiteriul eparhial sau de sinod, respectiv pentru care a primit însărcinare din partea presbiteriului episcopal, şi în problemele, care din cauza urgenţei nu permit ca biserica să aştepte deciziile presbiteriului competent. Decide despre acordarea ajutorelor.
DISCIPLINA BISERICEASCĂ
60. §. Competenţa bisericii
Comisiile de disciplină ale bisericii sunt competente în următoarele cazuri:
1. Infracţiunile de disciplină bisericească
2. Plângerile în legătură cu valabilitatea alegerilor bisericeşti
3. Plângerile administrative, şi de natură patrimonială, şi controversele bisericeşti
4. Cazurile de nerespectare a obligaţiilor şi loialităţii faţă de biserică
ORGANIZAŢIA COMISIILOR DE DISCIPLINĂ
61. §. Biserica îşi exercită munca disciplinară prin comisiile sale de disciplină.
Comisiile Disciplinare Bisericeşti sunt:
a) Comisia Disciplinară Parohială
b) Comisia Disciplinară a Protopopiatului
c) Comisia Disciplinară Universală
d) Comisia Disciplinară Extraordinară, pentru procedura disciplinară a membrilor Prezidiului Bisericii şi a Comisiei de Disciplină Universală.
e) Munca de disciplină şi procedurile disciplinare sunt reglementate printr-un regulament intern special.
62. §. Biserica Evanghelică-Lutherană din România este identică în toate privinţele cu Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană Sinodo-Presbiterială din România, şi este urmaşul de drept al acesteia, în toate privinţele.
63. §. În cazul eventualei dizolvări a protopopiatelor, parohiilor, instituţiilor Bisericii Evanghelice-Lutherane din România, bunurile mobile şi imobile ale acestora vor trece în proprietatea Eparhiei, şi Presbiteriul Eparhial va dispune de acestea.
În cazul dizolvării totale a Bisericii Evanghelice-Lutherane din România, urmaşul de drept al acesteia este Federaţia Ltherană Mondială (Lutheran World Federation), toate bunurile mobile şi imobile ale Bisericii trecând în proprietatea instituţiei menţionate.
64. §. Biserica Evanghelică Lutherană din România, în conformitate cu prezentul statut, respectiv cu ordinele legislative ale sinodului şi a altor corpuri cu guvernare autonomă se autoguvernează în mod autonom.
65. §. Schimbarea sau modificarea prezentului Statut se face printr-o nouă hotărâre valabilă a Sinodului.
Acceptat de sinodul Bisericii Evanghelice-Lutherane din România ţinut la Cluj-Napoca la data de 7 septembrie 2007.
***
Notă: Traducerea este făcută de traducător autorizat de pe Statutul original în limba maghiară.